MEDIC COLONEL ION ALEXANDRU GAFENCU
S-a născut la 4 decembrie 1895, a absolvit școala primară la Călărași, apoi gimnaziul la Craiova. Și-a continuat studiile liceale la Iași, iar pe cele universitare la București absolvind Facultatea de Medicină, cu specializarea doctor, în anul 1923. În Primul Război Mondial a activat ca plutonier sanitar de rezervă la Regimentul 73/74 din Divizia XV Infanterie, actitivitatea sa fiind remarcată și apreciată deopotrivă de superiori, colegi și mai ales, pacienți.
În 1919 a fost notat de superiori ca fiind „sănătos, rezistent pentru a putea suporta o eventuală campanie […] promite a deveni un bun medic militar. Disciplinat –bun camarad – cultură generală aleasă. Stăpânit de cele mai bune sentimente pentru ostașul suferind”. Ajuns chirurg-șef al Spitalului Militar Constanța, a fost apreciat în foile calificative: „continuă cu aceleași calități și cu aceiași activitate de lăudat să conducă Serviciul Chirurgical al Spitalului.
Acest Serviciu este onorat cu încrederea crescândă din partea bolnavilor civili, mulțumită acestui foarte bun chirurg. […]
Rămas șef al spitalului cred că va îndeplini cu conștiință toate actele pline de toată răspunderea ale acestei însărcinări.”Aprecierile pozitive au continuat în anii următori, activitatea managerială a directorului Spitalului Militar Constanța fiind deosebit de apreciată de șefii ierarhici: „Medicul maior Gafencu Alexandru merită cu drept cuvânt elogioasele note obținute dela șefii săi direcți pentru competințe, munca, zelul și devotamentul cu care înțelege să lucreze. Este un distins chirurg care a căpătat încredere complectă și în populația civilă. Un gospodar neîntrecut. ”Înaintea celui de Al Doilea Război Mondial a activat în mai multe instituții medicale, dintre care menționăm: Spitalul Militar Central (1919-1923), Spitalul Militar Roman (1923-1926) și Spitalul Militar Constanța, unde a ocupat funcția de Șef al Serviciului Chirurgie și Medic-Șef între anii 1934 și 1948. În anul 1948 a trecut în rezervă, iar un an mai târziu a ocupat funcția de director al Spitalului 3 din Constanța.În timpul celui de Al Doilea Război Mondial a activat ca medic șef la Spitalul de Campanie nr. 4 (1941-1942), iar între 1942-1945 a ocupat aceeași funcție la Spitalul Militar Constanța. În Campania din Est a participat în cadrul Spitalului 4 Campanie la luptele din zona Odessa – Taganrog, ajungând până la Cernicevskaia.
A fost înaintat în grad după cum urmează: medic sublocotenent în anul 1919, medic locotenent – 1920, medic căpitan – 1923, medic maior – 1933, medic locotenent colonel 1939, medic colonel – 1943. Pe parcursul carierei a fost decorat cu „Crucea comemorativă fără beretă 1916-1918”, Medalia „Victoria 1916-1921”, Crucea „Regina Maria”, cls. I; „Meritul Sanitar”, cls. II și „Coroana României”, cls. IV cu spade.
Prin ordinul nr. 9259 din 11.08.1919 – Ministerul de Război dispune înființarea unui Spital Militar în garnizoana Constanța, având ca șef, începând cu 01.10.1919 pe lt.colonelul dr. Ceaparu Cristea. Pâna la finele anului 1919 Spitalul Militar se încadrează cu personal de specialitate și administrativ, și se dotează cu materiale sanitare și efecte spitalicesti. La 12.12.1919 – conform ordinului ministrului de razboi nr. 17409 Spitalul Militar Constanța ia denumirea de ,,Spitalul Militar al Corpului 5 Armata”. Începand cu 20.12.1919 Spitalul Militar începe să primeasca bolnavi. Spitalul are 50 paturi de trupă și 10 paturi ofițeri. La 09.01.1920 se sărbatorește deschiderea Spitalului printr-un serviciu religios în prezența reprezentanților militari si notabilitatilor orasului.
INFORMATII STATISTICE
La 01.02.1920 Spitalul Militar functiona în urmatoarea structura:
– pavilionul administrativ, în care sunt instalate farmacia si laboratorul de chimie si bacteriologie;
– pavilionul medical, cu 30 de paturi trupa si 2 paturi ofiteri, 4 paturi sanitari, o camera pentru infirmerie;
– pavilionul de contagioase, cu 36 paturi pentru bolnavi si 4 paturi pentru sanitari;
– pavilionul chirurgical cu 36 paturi trupa si 6 paturi ofiteri, 9 pentru sanitari, si o camera pentru infirmerie;
– pavilionul bucatarie si aprovizionare, în care este instalat si dormitorul trupei;
– localul corpului de garda, cu locuinta plutonierului însarcinat cu supravegherea trupei, spitalului si a cazarmii;
– baia trupei, /a ofiterului si spalatoria;
– morga;
– grajdul si remiza;
– magazia de furaje si atelierele;
La data de 01.04.1920 efectivul spitalului se compunea din:
– 4 medici;
– 4 farmacisti;
– 1 dentist;
– 1 administrator;
– 1 plutonier major-sanitar;
– 1 plutonier combatant;
– 1 subofiter administrativ;
– 2 infirmiere;
– 1 submecanic;
– 1 bucatar;
– 1 spalatoreasa;
– 98 trupa;
Istoria spitalului
La 01.09.1920 se înfiinteaza si serviciul D.V. În primul an de functionare – 1920 în spitalul militar au fost internati 2.600 de bolnavi. La data de 01.04.1921 se înfiinteaza serviciul oculistic instalat în 3 baraci si serviciul sifilitic într-o baraca. La 01.10.1923 spitalul îsi schimba denumirea din Spitalul Militar al Corpului 5 Armata, în Spitalul Militar Constanta.
Începand cu 01.06.1931 Centrul de tuberculosi ce a functionat pe lânga Sanatoriul ,,Regele Mihai I”, va functiona pe lânga Spitalul Militar Constanta. În anul 1931 nu mai functioneaza serviciul oculistic, iar serviciul sifilitic este trecut la serviciul chirurgical.
La data de 10 mai 1934 maior dr. GAFENCU ALEXANDRU este numit comandant al Spitalului Militar Constanta.La 15.09.1934 se instaleaza primul aparat telefonic, care leaga spitalul de oras; se introduce lumina electrica în spital. Cu Ordinul nr. 13849 din 20.10.1936 Spitalul Militar Constanta, a fost ridicat la rangul de Spital de Categoria I.
La data de 01.04.1937 se înfiinteaza laboratorul de chimie si biologie care se instaleaza lânga laboratorul de bacteriologie.
La 01.07.1937 ia fiinta centrul T.B.C. ganglionar si osos al armatei. Cu 01.11.1937 se instaleaza radiologia, cu aparatele primite de la Sanatoriul ,,Carmen Silva”.
La 19.03.1938 prin înalt decret regal s-a aprobat ca Spitalul Militar Constanta sa poarte denumirea de Spitalul Militar ,,Regele Carol al II-lea”. În 21.03.1939 au fost chemati la concentrare toti medicii si plutonierii spitalului.
La 08.09.1940 Spitalul Militar ,,Regele Carol al II-lea”, revine la vechea denumire : Spitalul Militar Constanta.
.jpeg){kind=logo}
În perioada: 10.01.1941 – 25.03.1941 în pavilionul serviciului medical functioneaza Spitalul militar german FELDLAZARETT nr. 610. Prin Ordinul M.St.M. nr. 124730 din 29.05.1941 Spitalul Militar Constanta se concentreaza, luând denumirea de Spital Mixt Zona Interioara nr. 198. În zorii zilei de 23.06.1941 – orele 05.00, Spitalul Militar Constanta este bombardat de avioane sovietice, provocând stricaciuni pavilionului de boli interne. În aprilie 1944 Spitalul Militar Constanta primeste raniti din Crimeea si îi instaleaza în cele 3 anexe. (Cercul maistrii de marina; Liceul industrial de fete; Scoala primara nr. 4 baieti) cu 1200 paturi.
În intervalul 11.04.1944 – 15.05.1944 Spitalul Militar a tratat 7062 raniti proveniti din Crimeea, si a organizat evacuarea acestora cu trenuri sanitare în interiorul tarii. La 15.06.1944 Spitalul Militar se dispenseaza deplasând o treime de personal si jumatate din materiale în comuna Ferdinand I, unde instaleaza 250 paturi.
La 12.09.1944 se instaleaza în pavilionul chirurgical – etajul I – un spital sovietic. În 1945 Spitalul Militar functioneaza cu 600 paturi; 400 paturi în cladiri de zid, 100 paturi în baraci si 100 paturi în anexe din oras.
La 01.01.1951 ia fiinta pe lânga Spitalul Militar Constanta, Comisia de expertiza medicala. La 01.05.1951 se înfiinteaza pe lânga Spitalul Militar Constanta, Scoala de instructori sanitari din corpul sergentilor, cu durata de 6 luni. La 08.06.1982 Spitalul Militar Constanta sarbatoreste Centenarul de la prima atestare, asa cum reiese din Monitorul Oastei pe anul 1882 în care dr. SERBAN GEORGESCU medic de regiment din 1873 este numit sef al Spitalului Militar Constanta.
Prin Decretul prezidential nr. 54 din 03.03.1982, Spitalului Militar Constanta, i se confera ORDINUL ,,MERITUL SANITAR CLASA I” pentru contributia deosebita adusa la ocrotirea sanatatii personalului militar si civil, dezvoltarea cercetarii stiintifice medicale, instruirea si perfectionarea profesionala a cadrelor medico- sanitare, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la prima atestare documentara.
În perioada 1982-1989 Spitalul Militar Constanta, a îndeplinit misiunea de baza, acordarea asistentei medicale de specialitate tuturor militarilor din Dobrogea cu rezultate bune si foarte bune. Dupa anul 1990 Spitalul Militar Constanta, a trecut cu bine peste provocarile create de numeroasele reforme în domeniul sanitar, privind cresterea calitatii actului medical si eficientizarea costurilor acestuia.